vineri, 1 septembrie 2017

02:49 Posted by Ioana No comments
Posted by Ioana on 02:49 with No comments
…e ca plictisul unui pieton ce-i intra zebrele in ochi. Dureri de sale nerecuperate si umbre de fistic grabit, oi mahnite si trecute, infipte, zalude si udate de mocaneasca de rigoare. E ca o cioaca, un vocabular bolund la ceas de seara, un pitigoi legat la gura sau ca el insusi. Ca jocul insusi, nesemanand a nimic atunci cand ii piere cheful. O conspiratie muribunda pentru fericirea celor din jur. Friptura de vita sau un piept anemic de pui pe plita? Gaze ai? Cat kilul? Jocul mi-e strain azi si mi se baga-n suflet maine, cald si rece ca doua picioare ce se deschid. Ecluze tampe, ludice, frumos mirositoare. M-a invatat sa iau singuratatea de gat si sa-i plang de mila proastei. Asa, in joaca… S-o invelesc in foi de varza si s-o vand la targ, promotional, pentru idiotii ce si-au facut un obicei sa ranjeasca din orice.

…e ca recunoasterea unui personaj. Imi suna cunoscut, prielnic, sinucigas, cu fum pe cos si miros apasator de sulf. Alai de demoni, de aia miroase. Se joaca si ei, sunt copii, negri cu ochi vii, valatuci inamici ai constiintelor pioase. Ca un sirop, doamna, e ca un sirop ce-l uiti pe gulerul camasii si vin mustele la sezatoare.

…e la fel ca dusul gunoiului dupa o partida de amor. S-a dus dracului extazul, trebuie sa merg si la piata. Jocul e divin, dupa ce schimbi trei neveste esti extrem de ghinionist si ramai cu aceeasi amanta. Sublim, isteric, suspin neregulat.

(text dedicat cui doreste)

0 comments:

Trimiteți un comentariu

curand