luni, 8 ianuarie 2018

08:09 Posted by Ioana No comments
Posted by Ioana on 08:09 with No comments
Asa ma intreaba fetita cu fluturi in obraji. Nu inteleg intrebarea. -         Pleaca? -         Da, unde pleca cand pleca? -         Cine? -         Furnicile. -         … Habar n-am. -         Da’ cand pleca? -         Hm… nici asta nu stiu. Fetita se uita la mine cu privirea specifica de „oamenii astia mari sunt tare batuti in cap, de ce-or mai fi mari?” Apoi imi povesteste ca ea trebuie sa mute o multime de scaune de pe terasa, plina de verdeata si furnici, in incinta. Ca sa le numere repede. -         Da’ de ce trebuie sa le numeri? -         Pai asa, ca trebuie. -         Nu poti sa le numeri acolo unde sunt? -         Pai nu. -         Sunt prea grele pentru tine! -         Nu e greu!!! Eu sunt fetita desteapta si nimic nu-i greu! -         … De scaune zic, sunt prea grele. Poti sa le cari singura? -         Hmm… nu stiu, incerc… Apoi lucrurile s-au insufletit si fluturii din obraji s-au pus pe treaba. Cu mutatul. Cu aranjatul. Cu recensamantul. Printre furnicile care nu vroiau sa plece acolo unde pleaca ele de obicei.

0 comments:

Trimiteți un comentariu

curand